Ce stiti despre anxietatea de separare la copii?

The Hidden Beauty!

 

“Mami, promite-mi ca nu mai pleci niciodata!”

Cand apare anxietatea de separare?

Anxietatea de separare este o tulburare intalnita frecvent in randul copiilor. Aceasta se manifesta in jurul varstei de 7 ani si poate continua si in adolescenta; apare pe fondul unei temeri reale legata de despartirea temporara de parinti.
Copiii care au aceasta anxietate isi croiesc scenarii de ce li se v-a intampla cat sunt departe de parinti etc.
Tulburarile anxioase la copii au ca radacini experiente de viata stresante: spitalizarea, moartea unui parinte, emigrarea unui parinte, nasterea unui frate, divort etc. dar se poate si transmite de la parinte spre copil.
Studiile arata ca in 34%din familiile in care un parinte este anxios, copilul va dezvolta si el aceasta tulburare. Un copil preia prin procesul de imitare, comportamentul celor mari.
De altfel, o atitudine hiperprotectoare din partea adultului va determina aparitia anxietatii de separare deoarece copilul nu reuseste sa-si dezvolte capacitatea de a deveni autonom.

Cum poate fi recunoscuta anxietatea de separare?


Indicii sunt la tot pasul, trebuie doar sa identifici corect manifestarile copilului tau.
Printre comportamentele frecvente ce se preteaza a fi incadrate la anxietatea de separare sunt urmatoarele:
• La plecarea unui adult de langa copil, acesta incepe imediat sa planga, sa-l implore sa nu plece etc;
• Copilul prezinta manifestari somatice inainte de plecarea parintilor ( dureri de cap, stari de voma, dureri abdominale);
• Refuzul de a merge la gradinita/scoala pentru a sta cat mai mult in preajma parintilor;
• Refuzul de a merge la joaca neinsotit de unul din parinti;
• Cere promisiuni frecvente de la parinti: “promite-mi ca nu mai pleci”, “zi-mi ca vei sta cu mine tot timpul”, “nu vreau sa ma mai lasi singur” etc.

Cand se intervine in rezolvarea problemei?
Pana la varsta de 3-4 anisori, aceste manifestari sunt considerate absolute normale, insa daca se continua si dupa varsta de 5 ani atunci este catalogata ca fiind o problema.

Daca simptomele se manifesta mai mult de 6 luni, este indicat sa apelati la un ajutor specializat. Un psiholog  va poate oferi tehnicile necesare pentru a depasi astfel de momente, atat copilului cat si dumneavoastra.

Alte ARTICOLE PSIHOinFormat despre FAMILIE&PARENTING:

2 Comments
  1. Din acest pct de vedere ma pot considera o fericita….pt ca fetita mea nu a ajuns akolo….cu toate ca am lasat-o la parinti…la tara….si uneori o vedeam o data pe luna…
    Dar knd avea 6 ani8sori tatal ei avea sa moara…a fost un soc….a cazut ca un traznet….i-am spus de DOAMNE DOAMNE….de ingeri…si ce am cautat…sa nu vina sa-l vada…sa-l pastreze in amintire in viata…si asa am avut ulterior probl de sanatate cu ea…enurezis…pana la pubertate….

  2. Buna Alina, si multumim ca ne urmaresti!

    Imi pare rau sa aud ca ai avut asemenea greutati. Sper ca le-ati trecut cu bine.
    Nu toti copiii dezvolta anxietatea de separare, sau cel putin nu foarte vizibil, insa la unii copii este destul de pregnanta. Fetita ta nu s-a manifestat fata de tine, pentru ca este foarte posibil ca ea sa-si fi format legaturile de atasament cu buniciil, ei fiind persoanele constante (ca prezenta)din viata ei. Prin urmare, daca ar fi manifestat vreun simptom al anxietatii de separare, acesta ar fi fost vizibil in raport cu bunicii.
    Numai bine!
    PS: inscrie-te la newsletter si ramai cu noi. Vom pune si alte informatii utile luna de luna

Leave a Reply