Cum gresesc parintii fata de copiii lor?

Free 2 Run

Perfectiunea este o notiune ce ramane imposibil de atins dar dorita de cea mai mare categorie de public. A fi om, a fi parinte, a fi copil, a fi prieten, a fi sot/sotie, nu poate include aceasta emisfera a perfectiunii.
Parintii sunt acele persoane care fac cele mai mari sacrificii pentru copilasii lor, sunt pregatiti pentru o “meserie” ce dureaza intreaga viata. Cu toate acestea, se mai strecoara si greseli in comportamentul lor de adulti, pe care copiii le resimt in mod deosebit.
Iata 5 dintre atitutidinile gresite pe care le adopta parintii in fata copiilor:
1. Comportament violent verbal si fizic intre parinti!
Aceste episoade nu ar trebui sa fie facute in prezenta copilului. Acestia sunt sensibili la tot ce inseamna act de violenta ( cearta aprinsa, loviri, imbranceli, tipete etc.) si pot dezvolta temeri, anxietate, forme ale depresiei.
Chiar daca ei nu se pot exprima atunci cand iau parte la aceste scene, sunt afectati, sunt expusi si vor prelua modelul din familie in relatiile lor viitoare. Li se va parea normal sa tipe, sa loveasca, sa rezolve problemele facand apel la astfel de comportamente.
2. Lipsa de disponibilitate pentru copilul tau!
Chiar daca esti un parinte cu un job ce-ti ocupa o mare parte din timp, in momentul in care ajungi acasa iar copilul iti cere sa te joci cu el, este dornic sa-ti povesteasca ce a facut la scoala, ce a vazut la televizor, nu ar trebui sa-l refuzi. In astfel de momente este necesar sa -i arati ca esti langa el, ca esti interesat de problemele sale, ca ii arati afectiune. Aceastea sunt ingredientele pentru consolidarea unei relatii sanatoase dintre tine si copilul tau.
Daca lucrurile stau in sens invers, il amani cu discutiile, ii spui ca esti obosita, ca nu ai timp etc. acesta va resimti refuzul ca pe un abandon iar in timp va dezvolta comportamente precum: instabilitate emotionala, hiperactivitate, exagerari, comportamente agresive etc.
3. Utilizarea unor etichete gresite pentru copil!
Expresii de genul: “Nu esti bun de nimic”, “Esti prost”, “Esti un obraznic”, etc. nu fac altceva decat sa-i scada imaginea de sine, sa-si piarda increderea in fortele proprii. Parintii ar trebui sa invete sa uitlizeze limbajul asertiv ( exprimarea emotiilor negative intr-un mod pozitiv); In loc de “Nu esti bun de nimic” sa foloseasca “ Nu ai procedat corect….uite cum ar trebui sa faci”.
4. Hiperprotectia parintilor!
Faptul ca esti foarte interesat de activitatile in care este implicat copilul tau, nu este nimic rau. Ceea ce ridica probleme este faptul ca ii invadezi tot spatiul, la propriu si la figurat si ca te implicit si tu. Este necesar sa –i oferi libertate copilului sa-si resolve singur problemele cu care se confrunta, pentru ca astfel il vei ajuta sa-si mareasca increderea in sine, sa devina capabil, sa-si dezvolte diverse aptitudini etc.
Hiperprotectivitatea nu face altceva decat sa-l determine pe copilul tau sa se simta inferior, sa nu evoleze si sa ramana in umbra parintilor.

5. Parintii nu constientizeaza problema!
Unii parinti observa neregulile referiotare la relatiile dintre ei si copii insa nu fac apel la serviciile specializate, cu alte cuvinte, nu apeleaza la ajutor profesionist in gasirea solutiilor.
Este foarte important ca ei sa ceara sfatul consilierilor, psihologilor, psihoterapeutilor in acele arii in care ei simt ca nimic nu functioneaza si ca relatiile se degradeaza.
Acestea sunt greselile pe care parintii nu le observa cu ochiul liber si nu le resimt ca pe niste comportamente de evitat. Impactul lor asupra copiilor este major si sunt amprente vizibile in dezvoltarea lor ca viitori adulti.

Alte ARTICOLE PSIHOinFormat despre FAMILIE&PARENTING:

Leave a Reply