Nu-ti lasa copilul sa se simta ca o victima!

Mentalitatea de victima este printre principalele motive ale nereusitei in viata!

Sunt multi copii care cresc cu un sentiment de sine de victima. Nimic nu este din vina lor; intotdeauna este altcineva sau altceva responsabil de problemele lor. In viata reala auzim acest lucru chiar din gura copiilor, cand spun: “Nu e vina mea! A fost ideea lui! El m-a pus sa fac asta!”

Sau cand iau o nota mica la scoala: “ Nu stiu ce s-a intamplat! M-a ascultat din alta lectie!”

Mai jos o sa-ti prezint doua motive majore ale acestui fenomen:victima

 1. Copiii invata sa traiasca ca si efect al circumstantelor inconjuratoare

Cati dintre noi, ca adulti, ne plimbam prin jur nefericiti atunci cand avem probleme cu banii, sau cand avem probleme la serviciu si nu ne place ceea ce facem, sau cand copiii nu asculta si iau note proaste?  Ca iti dai seama sau nu, majoritatea dintre noi ne plangem de aceste evenimente si/sau circumstante. Spunem lucruri de genul “ azi iar …de sef/a s-a luat de viata mea”, sau le spunem copiilor sa nu ne mai enerveze si ca este vina lor ca suntem suparati (“Nu ma mai enerva!Nu vezi ca sunt suparat/a, inceteaza!”). Ne plangem de cat de grea e viata, de ce nedreptati ne fac cei ce ne guverneaza, de cat de mult ne costa sa traim, de cat de obositor este sa ai grija si de viata de familie, ba chiar facem afirmatii si de tipul “viata nu e dreapta”.

 Acum, hai sa ne imaginam ca viata este buna. Lucrurile merg bine la serviciu, se intrevede o marire de salariu, copiii se descurca, relatiile de acasa si de la servici sunt sanatoase si ai destui bani pusi intr-un cont la banca. Brusc ne simtitm fericiti.

Ceea ce observa copiii nostri este ca noi suntem niste victime ale circumstantelor in care traim. Ei invata cum sa dea vina pe altii pentru soarta lor in viata, in loc de mai degraba, sa isi asume responsabilitatea pentru aceasta. Ei invata ca altii ii pot face nefericiti, furiosi, frustrati si ca nu au nicio putere asupra sentimentelor si reactiilor lor.

Deja cand au ajuns in liceu ei nu mai fac distinctia intre ei si ceea ce au invatat din mediul in care au crescut si acuza profesorii, acuza parintii, se simt nefericiti si coplesiti de cerintele vietii. Incep sa se eschiveze si sa intre in dansul toxic al victimei.

Este imperativ necesar sa-i invatam pe copii, deopotriva prin modelarea comportamentelor, cat si prin invatarea a cum sa actioneze atunci cand lucrurile nu merg bine in viata.

Permite-le sa aiba putere. Dati-le voie sa castige discutiile. Dati-le voie sa va convinga sau sa aiba un cuvant de spus in problemele care ii privesc si pe ei (ex.: ce mananca). Spre exemplu, daca nu iti poti permite sa cumperi ceva pentru ei (o bicicleta), in loc sa te plangi ca nu ai bani, sau mai rau sa-l minti, mai bine spune-i adevarul si provoaca-l la o sedinta de cautat solutii.

O alta modalitate de a-i invata pe copii responsabilitatea este sa jucati jocul “Posibilitati”. Este un joc pe care sa-l folositi cu copilul ori de cate ori cineva se simte suparat sau ceva nu-i merge bine:

1. Recunoaste si valideaza starea: Sa inteleg ca te simti suparat pentru ca X nu te-a sunat si te ignora?

2. Posibilitati: Imagineaza-ti ca alte 3 prietene ale tale ar fi in locul tau acum, ele ce ar simti sau spune despre asta? (daca copilul este mic, aduce-ti in discutie personaje preferate sau persoane pe care copilul le cunoaste si are incredere in ele).

3. Reformularea: Iti dai seama acum ca poti sa te simti si altfel? Ca ceea ce ai crezut tu initial nu este singurul raspuns?

 victima1

2. Fara sa vrem ii invatam pe copii sa nu fie onesti si sa-si asume responsabilitatea

Cum facem asta? Iti suna cunoscute…

– “ Cine ti-a facut asta?” (ex – vedem o vanataie)

– “Cine te-a facut sa plangi?”/ “Cine te-a suparat?”

– “Baietelul de acolo te-a impins?”

– “ V-am sunat sa va spun ca fiul meu nu poate veni maine la scoala. Este racit!” (in realitate il iei cu tine la munte)

Ai prins ideea, nu?

Ceea ce nu realizam noi este ca ne incurajam copiii sa dea vina pe altcineva sau altceva, gandindu-ne ca ii facem sa se simta mai bine pe moment, dar pe termen lung are efecte distructive asupra psihicului copilului. O alta situatie incorecta este atunci cand parintele isi “salveaza” copilul si cauta scuze pentru a justifica de ce el nu a facut ceva (mama in fata tatalui, parintii in fata profesorului, parintii in fata rudelor etc.).

Toate acestea dragi parinti, ii transmit copilului tau mesajul ca, in loc sa fii onest, sa-ti tii promisiunile si sa-ti corectezi greselile, mai bine gasesti scuze sau ii acuzi pe ceilalti. Copiii care cresc sub influenta unei astfel de atitudini din partea parintilor se dezvolta crezand ca ei nu au control in viata lor si nu pot gestiona cum sa iasa lucrurile in care sunt implicati. Ei ajung sa creada ca este mai bine sa iei calea scurta si sa nu invete din greseli, ci mai degraba sa le ascunda.

Multumesc ca m-ai urmarit! Scrie mai jos te rog, comentariul tau si impartaseste parerea ta despre acest subiect.

Daca ti-a placut informatia din acest articol, atunci ajuta-ma te rog sa o transmit mai departe folosind si butoanele de social sharing de mai jos.

Leave a Reply