Regula sau exceptie in Romania?

Regula sau exceptie in Romania?

Intotdeauna am considerat informatia ca fiind una dintre cele mai mari bogatii pe care le poti detine. Practic, nu poti fi niciodata deposedat de ea. Totusi, informatia nu inseamna doar relatare, inmagazinare si expunere de teorii, ci implica si un anumit nivel de constientizare a ceea ce se intampla in jurul tau. Viata, realitatea reprezinta sursa principala pentru tot ceea ce s-a scris, stiintific sau mai putin stiintific, in diferite domenii.

La nivel teoretic toate acestea suna bine, insa de multe ori la nivel practic, ne confruntam cu probleme pe care nu stim cum sa le rezolvam, desi detinem informatia. Am observat, in lucrul meu cu oamenii, dar si fiind atenta la ce este in jur, cateva caracteristici, care cred ca tin de cultura noastra, romaneasca:

1. Oameni care citesc suficient din diferite domenii, dar nu aplica in viata personala mai nimic

2. Exista o reticenta foarte mare in fata actiunii

3. Indiferenta individuala fata de binele colectiv

 La aceste comportamente se disting cu usurinta, mentalitati pe care le regasesti practic la tot pasul: in titlurile revistelor, in mesajele TV, in atitudinile de pe forum-uri si spatii de social media, in campanii electorale etc. Iar acestea sunt spatiile vizibile unde aceste mentalitati se manifesta, nu mai vorbim de spatiile mai putin vizibile: un cerc de prieteni, familia, echipa de la locul de munca.

Este aproape imposibil sa nu-ti dai seama ca exista o tendinta comuna la nivel national, de a gandi si comporta in moduri specifice, proprii noua romanilor: ofensatul critic, victima nedreptatita si lenesul.

Cu alte cuvinte avem un ego foarte mare, care sufoca treptat orice urma a unui sine sanatos.

Toate cele trei atitudini sunt simptome a unui respect de sine scazut. Poate fi ingrijorator, pentru ca nu vorbim de cateva persoane, ci de o prezenta socio-culturala.

Un respect de sine sanatos are doua componente esentiale, vitale chiar: eficienta personala (competenta) si valoarea personala. Cand exista frustrari la nivelul acestor doua componente, atunci respectul fata de sine este afectat si se dezvolta atitudini (ganduri si comportamente) compensatorii:

 1. Criticul ofensat (Domnul sau Doamna care le stie pe toate) – este specialistul spectator, care sta pe tusa si ii arata cu degetul pe cei care sunt pe teren si alearga. Este acea persoana care indiferent de subiect, el/ea se pricepe si iti arata imediat ce ai gresit, ce nu merge bine, cum nu esti suficient de bun, desi lui/ei ii lipseste cu desavarsire „practica” in acel domeniu.

Criticul ofensat

Ar fi bine daca toate acestea s-ar baza pe exigenta omului care si-a stabilit standarde morale, sociale si profesionale inalte, munceste pentru acestea si vorbeste din experienta, dar realitatea ne arata ca „specialistul spectator” este de regula o persoana cel putin comuna, ca sa nu spunem mediocra. Nicidecum sa nu-i pui intrebari acestei persoane despre realizarile proprii, despre rezultatele obtinute si despre metodele folosite. Se va infuria si te va ataca si mai virulent. Criticul ofensat isi da cu usurinta cu parerea in privinta altora, le gaseste hibele si ii critica, dar nu o face cu sine aproape niciodata. Din acest motiv el simte nevoia de „superioritate”.  Emotiile lui dominante sunt furia si invidia. El nu poate aprecia eforturile unui om care si-a stabilit scopuri in viata si lupta pentru ele, nu poate vedea firescul procesului de evolutie – a gresi, a invata si a merge mai departe, nu se poate bucura pentru succesul celui de langa el si nici nu ii poate recunoaste acestuia meritele. El traieste dupa principiul „Eu sunt ok.Tu nu esti ok”. Sa fii „specialistul spectator” este deja o practica nationala. „Eu nu fac mare lucru, dar sunt mai bun ca tine!”

2. Victima nedreptatita (Domnul sau Doamna DACA…) – e simplu: se plange de toti si de toate! Nimic nu-i este favorabil, iar scopul tanguielilor ei nu este ca sa-si rezolve problema, ci ca sa se exonereze de responsabilitate. Victima nedreptatita intotdeauna s-ar fi descurcat mai bine DACA (si acest „daca” este esenta vietii ei) ar fi …”avut parinti mai bogati”; „ nu ar fi avut atatea vitregii in viata”; „ar fi avut banii lui X-lescu”; „ar fi stiut nu stiu ce” etc.

Victima nedreptatita

Victima nedreptatita se pune in centrul universului ei si se vaita ca daca sistemul, banii, vremea, horoscopul, sau mai stiu eu cine, nu i-ar fi potrivnice, atunci sigur ea s-ar fi descurcat altfel. Adica mai bine. Victima este dominata de neputinta si furie reprimata. Partea urata este ca le proiecteaza si in jurul ei. Prin nemultumirile ei continue ii contamineaza si pe cei din jur. Nu e usor sa faci fata unei victime. Ea traieste dupa principiul „Eu nu sunt ok. Tu nu esti ok.”. Victimita este un alt sport national.

3. Lenesul (Domnul sau Doamna „eu nu stiu/eu nu pot/e prea greu”). E, aici avem de-a face cu o categorie aparte. Majoritatea lenesilor STIU ca sunt lenesi, dar aceasta nu-i deranjeaza atat timp cat gasesc scuze suficient de credibile pe care sa le vanda oamenilor ocupati sa produca, sa munceasca si sa traiasca. Si lenesul se considera superior, pentru ca in forul sau interior se bucura ca primeste ceva fara sa munceasca. Aceasta il face si arogant. Ceea ce nu vede lenesul este paradoxul in care traieste: desi el nu face mai nimic, totusi trebuie sa „munceasca” sa-si gaseasca noi si noi surse care sa-i furnizeze ce are el nevoie. Lenesul se simte indreptatit sa aiba o parte din ceea ce ai tu.

Lenesul

El se simte bine cand se strecoara prin viata fara prea mult efort, dar ramane orb la dependenta lui de ceilalti: un job comod (dar fara prea multi bani), o pensie asigurata de stat (chiar daca e clar ca lucrurile nu sunt sigure); discipolul care te lasa pe tine sa muncesti in afacerea ta, sa te chinui sa-l inveti dar care nu vine la timp la serviciu, nu depune nici un efort, dar te acuza ca esti zgarcit si nu-i dai cat merita.

Daca nu devii constient de aceste tendinte comportamentale care te inconjoara, sa nu te miri prea tare in ziua in care o sa incepi si tu sa te plangi, sa critici pe altul sau sa nu mai faci nimic.  Principiul „lasa ca merge si asa” nu-ti tine loc de fericire.

Nu esti nevoit sa te lasi absorbit:

  • inchide televizorul si nu mai privi toate stirile pornite din cele trei roluri prezentate mai sus,
  • citeste si informeaza-te pentru a gasii solutii la problemele vietii tale,
  • dezvolta-te,
  • celor din jurul tau care au aceste comportamente spune-le simplu: „Nu!”,
  • inconjoara-te de oameni de la care ai tu ce invata

Constuieste o viata in care sa ai scopuri personale:

  • cunoate-te pe tine si ceea ce te inconjoara
  • stabileste-ti valorile si obiectivele proprii
  • planifica
  • ACTIONEAZA
  • INVATA
  • PERSEVEREAZA
  • Bucura-te

 

Respectul de sine se bazeaza pe eficienta si valoarea personala, pe care doar tu ti le poti masura, echilibra si mentine!

 

Leave a Reply