Singuratatea. De unul singur sau in mai multi?

Singuratatea. De unul singur sau in mai multi?

Dupa ce Adam a chemat animalele la el ca sa le dea un nume, acesta a observat ca ele nu erau singure, ci aveau o pereche. A mai observat ca niciun animal nu era asemenea lui si s-a intrebat, el de ce este singur? Adam s-a intristat atunci si s-a simtit singur. Dumnezeu vazand tristetea lui Adam, l-a adormit pe acesta, a luat o coasta si a creat-o pe Eva.

Se pare ca singuratatea este o stare pe care insusi Dumnezeu a interpretat-o ca fiind nefireasca pentru Adam, conform scrierilor din Biblie, dar mai mult decat atat avem referinte date de cercetarile moderne despre evolutia speciei umane. Datele culese ne demonstreaza ca asocierea negativa a singuratatii cu emotii precum tristete, neapartenenta, frica, neadecvare si nesiguranta are radacini adanci inca de la inceputurile omenirii.

Singuratatea pare o fi o tema de referinta a societatii moderne si, desi suntem din ce in ce mai multi, ne simtim din ce in ce mai singuri. Unii dintre noi se confrunta adesea cu acest sentiment apasator al singuratatii, dar si cu sentimentul neadecvarii in raport cu ceilalti daca traim aceasta singuratate.

Singuratatea - PSIHOinFormat

Dar de ce este asa?

Stim deja ca avem doua sisteme de referinta: unul interior si unul exterior. Pe de o parte ceea ce stim noi despre singuratate, iar pe de alta parte ceea ce vedem, auzim in jurul nostru despre aceasta. Daca cele doua sisteme se intalnesc cel putin intr-un punct comun, atunci validam informatia si ii atribuim si semnificatia, pe care ulterior o evaluam ca fiindu-ne utila sau din contra, inutila. Adica, daca e bine sau nu e bine sa fii singur.

Sa spunem ca din perspectiva psihologiei evolutioniste, frica de a ramane singur este mostenirea unei anxietati, care pentru omul preistoric era cat se poate de reala dealtfel. In timpuri indepartate, sansele la supravietuire cresteau in momentul in care individul era integrat intr-un grup. Altfel, fiind expus la pericolele date de mediu si tinand cont de mijloacele pe care omul le avea la dispozitie, supravietuirea devenea o probabilitate ce depindea in mare masura de variabile exterioare si prea putin de capacitatile interioare ale omului. Mai mult decat atat, s-au gasit dovezi care ne arata ca “a fi lasat in urma”, deci singur, era o modalitate de mentinere a ordinii in cazul in care un individ periclita siguranta grupului, iar uneori se mergea pana la a abandona in mod voit pradatorilor pe cel mai slabit , pentru ca astfel grupul castiga timp si salva majoritatea.

Daca aceasta ar fi referinta interioara cea mai veche pe care fiecare dintre noi o detine, atunci care ar fi cea exterioara?

Singuratatea-PSIHOinFormat

Abunda in jurul nostru mesajele despre singuratate ca fiind ceva nefiresc, dureros si de nedorit. De la literatura clasica pana la mesaje mai profunde si de referinta, cum ar fi cele biblice pana la filme si reclame. Inca de la capitolul Genezei, pentru lumea crestina, de 2000 de ani Biblia poarta mesajul ca a fi singur nu este potrivit si ca suntem incompleti fara pereche.

Daca pentru omul preistoric singuratatea era o situatie amenintatoare de facto, pentru omul modern singuratatea reprezinta mai mult o experienta emotionala subiectiva, chiar daca fizic traieste singur sau nu. Cu alte cuvinte, in timpul prezent, indiferent daca coabitam sau nu cu alte persoane, starea de singuratate poate fi prezenta si traita ca atare.

In urma cu cativa ani, un studiu condus de Dr. Naomi Eisenberger la UCLA scoate la iveala date relevante despre importanta de a acorda mai multa atentie singuratatii ca stare psiho-emotionala: 1 din 4 adulti se simt singuri; 1 din 6 adulti resimt starea de singuratate ca pe o situatie cronica, permanenta in viata lor; experimentarea psihologica si emotionala prelungita a starii de singuratate coreleaza pozitiv cu deteriorarea starii de sanatate – boli cardio-vasculare, cancer, dementia; desi este un procent relativ echilibrat, femeile tind sa fie afectate mai mult decat barbatii.

Alocarea de resurse pentru astfel de studii sunt in sine o dovada ca problema singuratatii este un subiect ce a atras atentia specialistilor. Calitatea vietii noastre este afectata negativ de singuratate si nu doar din perspectiva sanatatii fizice, ci si a aceleia psihologice. Amenintarea initiala la supravietuire in vremurile timpurii a evolutiei omului s-a transformat in amenintare perceputa la supravietuire. Ne confruntam cu o problema socio-psihologica. Omul preistoric se uita in jur si “vedea” ca este singur, deci ceea ce percepea era conform cu ceea ce il inconjura la un moment dat, in timp ce omul modern “vede” in jurul lui o aglomeratie de alti oameni si totusi se simte amenintat de singuratate. Creierul devine confuz, pentru ca informatia pe care o inregistreaza zi de zi, nu este conforma cu ceea ce simte si gandeste persoana care se simte singura.

Omul isi ia dovezi din tot ceea ce vede si aude in jur si se gandeste: sunt atatia oameni pe strada, la munca, in parc, la cinema, cu copii, in cupluri etc., deci asa este firesc sa fiu si eu. Mai mult decat atat, copilul mic instinctiv simte ca supravietuirea lui depinde de apartenenta la un grup (mama si tata), prin urmare cand devine adult daca in copilarie siguranta psihologica nu a fost asigurata, el ramane cu un deficit in siguranta ca se poate descurca (supravietui) si singur.

Asadar, pentru omul modern amenintarea singuratatii nu este de ordinul “nu pot sa obtin singur cele de trebuinta”, ci “ nu pot sa traiesc psiho-emotional singur”. Acesta este motivul pentru care unii dintre noi am devenit experti in fuga de singuratate, in umplerea unui gol cu fel si fel de metode de umplere a timpului, cu trecerea prin relatii peste relatii. Un maraton ce ne alearga el pe noi daca nu devenim constienti de frica nebuna ce ne impinge cat mai departe de noi insine. De a fi noi cu noi.

Daca ai ajuns pana aici, inseamna ca deja ai inteles ca astazi nu mai vorbim despre suferinta singuratatii si de cea a insingurarii.
Suferinta cauzata de insingurare are la baza un mecanism psihologic, care din fericire este din ce in ce mai vizibil pentru specialisti. Oamenii care se simt izolati, singuri sau exclusi au un tipar de gandire specific care le influenteaza perceptia asupra singuratatii si, deci, starea resimtita.

Dar despre aceasta vom mai vorbi intr-un material viitor.

Posteaza te rog, intrebarile sau comentariile tale despre cum te afecteaza sau te-a afectat singuratatea. Sau poate despre cineva din familia ta. Care sunt observatiile tale cu privire la aceast subiect?

Comentariile tale adauga valoare pentru sute de cititori si fiecare poate invata ceva nou si de la tine. Daca nu ai nimic de spus, atunci te rog sa impartasesti aceste informatii. Cineva care are nevoie le asteapta!

Multumesc ca ma urmaresti!

Leave a Reply