Autocunoastere si curajul de a progresa
“ Un magar gasi pielea unui leu pe carare si se imbraca in ea. Si, ce-si spuse el? ” – Ia sa vad daca pot trage ceva foloase din pielea asta!”. Si uite asa, se plimba el tantos prin sat si prin padure, speriind foarte tare fiare si oameni laolalta. Cum il vedeau toti o luau la sanatoasa infricosati de “leul” fioros. Bucuros nevoie mare de succesul farsei sale, magarul nostru a inceput sa raga triumfator. Vulpea il auzi si recunoscandu-l deandata ii spuse: “Prietene, tu esti magarul, asa-i? Daca nu ai fi deschis gura si pe mine m-ai fi speriat!”
Fabula lui Esop arata cat de usor este sa joci un rol, sa pari altcineva, insa aproape intotdeauna va fi cineva apropiat care va vedea (sau auzi) adevarul. A juca un rol vine intotdeauna cu un pret si acesta poate fi: incapacitatea de a ma mai vedea pe mine insumi, de a mai imi pune intrebarea daca imi pot recunoaste vocea constiintei, mai ascult vocea constiintei? Oare urmez drumul pentru care sunt facut sau unul pe care societatea sau poate altcineva crede ca ar trebui sa-l construiesc? Sunt atras de slujbe, roluri sau relatii pentru care pur si simplu nu sunt potrivit?
Cand aleg sa-mi traiesc viata din exterior spre interior, sau asa am fost ghidat sa aleg, atunci aprantele sunt cele care conteaza pentru mine: ce asteapta altii de la mine si ce gandeste lumea despre mine devine prioritar in viata mea. Din nefericire, in cazul acesta, increderea si imaginea mea despre mine nu mai pot fi controlate. Tinand cont doar de parerea schimbatoare a celor din jur despre mine, sau de aparentele impuse de cei ce ma inconjoara, ma programez de fapt, pentru a deveni o victima.
Daca incerc sa fac impresie, atunci impresia pe care o las altora este ca incerc sa fac impresie si nicidecum ca sunt un lider, cel putin in viata mea. Doar daca eu cred in mine si imi onorez valorile profunde, atunci voi putea sa adun “adepti” si sa am o reflectie autentica.
Indepartarea straturilor exterioare este un efort de o viata, parte a procesului nostru de devenire si nu poate fi facut, decat printr-o abordare sincera a Sinelui si explorarea fara rezerve a campului constiintei noastre, fortandu-ne uneori frontierele autocunoasterii: “ – Si, mai presus de toate sa fii cu tine insuti sincer si atunci, intocmai cum noaptea urmeaza dupa zi, cu nimeni fals tu nu vei fi” – Shakespeare, Hamlet (replica lui Polonius catre fiul sau).
Daca randurile de mai sus te-au imbogatit in vreun fel, atunci te rog sa impartasesti mai departe!