CATALIN CORNEA despre PASIUNE IN STARE PURA

Catalin Cornea este un cunoscut instructor de dresaj canin si a cunoscut succesul in urma implicarii in proiecte precum Terapia cu caini la Casa de batrani”Max”, Dresaj canin gratuit pentru maidanezii adoptati, Hingherul cel Bun. A cunoscut ascensiunea si recunoasterea, sustinand filozofia sa, in o multitudine de sedinte de dresaj canin individuale si de grup, cu aparitii TV in emisiuni ale celor mai populare posturi de televiziune din Romania. Fire pozitiva si sociabila, accepta direct dialogul, fara rezerve sau inhibitii, discutand liber despre cariera sa si arta dresajului.

Stim ca in Romania, parintii inca au o influenta puternica asupra copiilor atunci cand este vorba de cariera. Povesteste-ne cum ai ales calea dresajului canin? Ce influenta au avut cei de langa tine in orientarea ta catre acest domeniu?

 Poate parea ciudat ce spun, insa eu nu am fost deloc incurajat sau influentat in mod pozitiv de cineva din proximitatea sau din propria mea familie, pentru a alege calea lucrului cu animalele. As putea spune ca a existat o tentativa constanta de descurajare a alegerilor mele.

Eu am avut o atractie absolut inocenta, instinctiva, inconstienta fata de animale, in mod particular fata de caini. Singurii caini foarte apropiati in copilaria mea au fost cainii maidanezi de pe strazile Bucurestiului. Astfel ca interactiunea constanta cu ei, m-a fascinat si am descoperit cai de comunicare cu acestia, care mai tarziu s-au tradus printr-un cuvant scurt numit dresaj. Aceasta a fost calea pe care am dorit sa o urmez si flacara pasiunii nu s-a stins nici acum, dupa 19 ani.

 Catalin, cand ai stiut mai exact ca dresajul este ceea ce vrei sa faci “cand vei fi mare”, care au fost motivatiile tale interioare pentru a urma acest drum, mai putin cunoscut la noi in tara?

 Motivatia a fost pur intrinseca, venita din pasiune. Mi-am dorit in fiecare minut al vietii sa fiu in preajma animalelor. Am avut diverse incercari de a imi orienta activitatea catre alte domenii, cum ar fi cel militar – pentru a il face pe tatal meu bucuros, comercial etc. … insa, de fiecare data, o a doua voce interioara, imi amintea unde imi doream sa fiu si ce vroiam cu ardoare sa fac pe viitor. Intradevar, dresajul fiind putin cunoscut la noi in tara, cel putin la acea vreme, am fost nevoit sa imi folosesc abilitatile de autodidact si prin studiu si multa practica, am evoluat atingand nivelul actual.

Ne poti spune in cateva cuvinte cum te-a ajutat dresajul in conturarea propriei tale identitati? Sunt lucruri pe care am putea spune ca le-ai invatat de la caini? Mai inveti inca?

Dresajul m-a ajutat sa ma desprind de multime. Fiind in esenta lui un act creativ, m-a definit, si mi-a creat aceasta identitate pe care oamenii o stiu astazi. Oamenii mai degraba ma identifica ca fiind acel specialist in dresaj si comportament decat, omul acela… Am invatat foarte multe de la caini… am invatat sa traiesc clipa, aici si acum. Sa nu ma las foarte mult distras de trecut si sa nu imi ocup mintea cu perspective de viitor, care tin doar de imaginatie.

Am invatat dealtfel sa fiu empatic cu fiintele din jurul meu, incepand cu cainii si extrapoland la oameni.

Ce resurse interioare te-au ajutat sa-ti urmezi pasiunea si pe care a trebuit sa le dezvolti? Au existat poate lucruri sau situatii la care a trebuit sa renunti, pentru a-ti urma calea in lumea dresajului? Care sunt barierele pe care a trebuit sa le dobori pentru a reusi in acest domeniu?

 Increderea in propriile forte, pasiunea in stare pura si dragostea pentru acesti caini, au fost elementele cheie care mi-au centrat atentia catre aceasta activitate. Am considerat intotdeauna ca rabdarea vine odata cu cunoasterea, cu stiinta. Astfel ca, rabdarea fata de lucrul cu animalele si cu proprietarii acestora a crescut de la o forma primara, pana la nivelul la care sa pot intelege ceea ce pentru altii ar putea fi de neinteles.

Am renuntat la foarte putine lucruri, momente in viata mea, cu consecintele de rigoare, insa de-a lungul timpului, am facut ceea ce mi-am dorit. Eram la facultate in anul 1997 si eram exact acolo, la facultatea pe care mi-am dorit-o, Facultatea de Psihologie… si totusi… am intrerupt-o, am renuntat la ea, pentru a pleca in armata si pentru a avea sansa de a invata mai multe  despre Dresajul canin de specialitate la Scoala de Dresaj Caini de Serviciu Ciorani.

Cele mai importante bariere pe care le-am intalnit, au tinut de mentalitatea generala, de nivelul de deschidere si acceptare a oamenilor la noi in tara si carora le-am prezentat onest, descoperirile mele in acest domeniu, in urma nenumaratelor ore de practica in teren. S-au schimbat multe din acest punct de vedere, insa mai avem de lucru.

Cum te-ai descrie ca profesionist si ce anume defineste activitatea ta ca instructor? Care a fost primul tau proiect de succes si cum ai trait bucuria acelui moment?

 Fara sa par lipsit de modestie sau arogant, ma consider un profesionist al acestui domeniu. Tind sa fiu extrem de exigent cu cei din aceasta sfera de activitate, colegi care tind sa adere la acest statut. A fi profesionist pentru mine inseamna munca, implicare, stiinta, experienta, rezultate. Fara toate acestea, cred ca nu-si poate atribui nimeni acest statut.

Eu sunt perfectionist, despic, cum spun foarte multi care ma cunosc, firul in patru, insa nu pot fi altfel atata timp cat stiu ca aceasta este calea pentru atingerea rezultatelor dorite. Vreau sa fiu de un real ajutor oamenilor care se bazeaza pe experienta mea. A fi instructor, implica cunostinte de pedagogie, tact, vocatie si empatie totala cu cei care sunt nestiutori in comunicarea cu propriul lor caine.

Primul meu proiect de success, a fost chiar perioada petrecuta la Scoala de dresaj a politiei de frontiera, unde mi-am propus sa dresez un caine care avea sa devina cel mai bun caine politist din tara. Si asa a fost multi ani dupa ce am terminat  stagiul militar. Bucuria acelui moment o traiesc mereu si o voi trai cred pana la sfarsitul vietii, rememorand cu placere atunci cand am ocazia, ce am simtit si am realizat in cadrul acelei scoli.

Ce ai facut cu primii bani castigati din dresaj? Cat de mult implica aspectul financiar orientarea in cariera catre acest domeniu?

 Cu primii bani… am fost intr-o benzinarie, caci doar acolo puteam cumpara, si am luat o ciocolata, care la acea vreme era ceva mai scumpa. Nu stiu cat de mult este aspectul financiar un punct de atractie pentru unii, insa eu cand am inceput dresam caini si ajutam oamenii sa isi inteleaga cainii, pe gratis, nu m-am gandit nici macar un pic ca in acest domeniu, facand aceasta activitate, iti poti castiga existenta. Doar intalnirea intamplatoare cu un alt dresor, care mi-a sugerat ca as putea castiga bani de pe urma muncii mele, m-a facut sa am in final si bani pentru a plati taxa la facultate.

Ce rol joaca emotionalul in practicarea acestei meserii si ce loc ocupa rationalul? Cum te-a influentat dresajul in dezvoltarea acestor doua laturi ?

Avand in vedere ca lucrez cu oameni care isi iubesc foarte mult cainii si ca in principal lucrez cu fiinte vii, aspectul emotional este cel mai important, apoi rationalul joaca un rol, insa secvential si cu siguranta secundar. Inveti foarte mult despre ce simt cainii si oamenii lor,  in momentul in care descoperi sensibilitatea care ii patroneaza pe acestia. Astfel ca inveti cum sa comunici eficient pe zona emotionala si cat de mult sa lasi rationalul sa iti conduca deciziile.

Ce proiecte desfasori in prezent? Ce mesaj vrei sa transmiti oamenilor si vietii in general, prin proiectele tale?

Unul dintre proiectele cele mai mari, cu un impact extraordinar pentru oameni este Hingherul cel Bun. Acesta a demonstrat intr-un mod neasteptat de nimeni, ca exista un potential inimaginabil dupa gratiile adaposturilor de caini culesi de pe strada. Astfel ca toti oamenii au inteles ca un caine indiferent de unde provine, atat timp cat ii oferi o sansa de a fi bun, acesta nu te dezamageste. Oamenii au fost pusi in fata unui fapt fara precedent si astfel si-au schimbat mult optica fata de acesti caini, mult huliti la un moment dat si absolut haituiti.

Cu un pic de credinta, intelegere, acceptare si ajutor, orice fiinta se poate schimba, incepand cu cainii si continuand cu copiii, lastare fragile care depind de bunavointa noastra.

Dupa cum am mai amintit de-a lungul acestui interviu, activitatea de dresaj poate avea un puternic impact asupra celor ce cred ca prin toata aceasta munca, in sens social, pot transmite mesajul dorit, caci intradevar este vorba in definitiv despre un mesaj. Acesta este usor de descifrat, deoarece puterea exemplului este nemarginita.

Daca in fata ta ar sta acum un copil cu o pasiune, ce sfat i-ai da? Dar, parintilor care au un copil cu o pasiune evidenta?

Copilul este o fiinta care musteste de simtire. Ceea ce un copil isi doreste este plin de puritate, sinceritate si reflecta in mod vadit flacara care pune in miscare motorul. Sa ne punem de-a curmezisul simtirii si dorintelor arzatoare ale unui copil, este ca si cum ne-am aseza in fata unui tren si am avea pretentia sa il oprim din miscarea lui.

Candva, tatal meu, a incercat sa imi interzica purtarea parului lung, a incercat la modul cel mai abrupt sa imi deturneze credinta si sa isi impuna punctele proprii de vedere. Cum credeti ca s-a sfarsit? Argumentele si simtirea mea de nezdruncinat, l-au adus in situatia de a ceda si de a imi spune sa imi fac bagajele si sa plec de la el din casa. Asa am facut, deoarece, pasiunea si dorintele mele erau mai presus de ceea ce incerca el sa imi impuna, si astfel ca, pe aceasta credinta, ca voi reusi sa imi pastrez convingerile, indiferent de situatia in care ma aflu, am plecat si un an de zile, nu mi-am mai vazut casa in care am crescut. In acest rastimp, am reusit absolut tot ce mi-am propus.

Concluzia… dragi parinti… singura solutie pentru a ii pastra pe copii alaturi si pentru a nu le zdruncina increderea in voi, sunteti dealtfel singurii pe care se bazeaza in viata lor, fiti alaturi de pasiunile lor, intelegeti ce simt, intelegeti ce vor si sustineti-i pana la sfarsit.  Nici o bariera nu poate sta in fata unui om cu o pasiune puternica.

Ce este dresajul canin si ce implica acesta? Este o stiinta, o arta sau un hobby?

O… ce intrebare… In general dresajul canin este un univers. Un univers atat de vast incat o viata il exploram si inca nu am invatat tot despre el. Acesta intradevar, este si stiinta, este si arta, nu degeaba unii se exprima, cu referire la acest domeniu, “Arta dresajului”, si cred ca poate fi si hobby pentru foarte multi. Pentru unii este un fel de a isi castiga painea, o sursa de venit, insa pentru altii – si nu sunt multi din aceasta “specie” – dresajul este felul lor de a respira, de a se exprima artistic, de a exista. In aceasta categorie, imi place sa cred ca ma incadrez si eu.

Stim ca de-a lungul timpului ai avut mai multi caini personali. A fost vreunul dintre ei cainele tau preferat? De ce?

Aceasta intrebare ma face sa “sap” adanc in arhivele sufletului meu, populat cu emotii, trairi puternice si cu amintiri memorabile. Am avut mai multi caini si am si acum, numai ca unicul caine al sufletului meu, care mi-a fost alaturi in cele mai delicate momente ale vietii si carierei mele este si va ramane, cred eu, Bonjuk. Cainele husky care in simplitatea lui, avea o putere extraordinara de a transmite afectiunea si care a reusit intr-un mod unic sa isi arate loialitatea in cele mai surprinzatoare cumpene ale vietii lui. Pana la sfarsitul vietii lui , mi-a fost alaturi, a trait fiecare clipa pentru a fi cu mine si la bine si la rau. Era un caine tacut, insa tacerea lui era limbajul suprem prin care imi spunea cat de mult se bucura ca este partenerul meu. Cei care l-au cunoscut, care au fost contemporani cu el, cei care l-au apreciat, chiar iubit si i-au inteles complexitatea din spatele exprimarii sale simple, vor citi aceste randuri si sunt absolut sigur ca vor empatiza cu mine, vor rememora si in final se vor emotiona. Acesta a fost si este , imi place sa cred ca va fi mereu, efectul legendarului husky Bonjuk.

Ne-ai spus ca ai urmat la un moment dat cursurile Facultatii de Psihologie. De ce ai ales aceasta facultate si nu, spre exemplu, Facultatea de Medicina Veterinara? Ce schimbari a produs in abordarea dresajului, asimilarea cunostintelor de psihologie umana si cum se imbina psihologia canina cu cea umana?

Am fost de foarte multe ori intrebat de ce? de ce aceasta facultate si nu cealalta? Raspunsul meu este simplu. Intotdeauna de-a lungul vietii am facut doar ce simtirea mi-a dictat. Niciodata nu m-am incadrat in tipare si nu am urmat trasee prestabilite si de altii batute. Astfel ca nu am avut nici un fel de atractie fata de medicina veterinara, poate si pentru ca relatia mea cu cainii a fost intotdeauna solid exprimata in plan afectiv. Pe de alta parte, nu am suportat idea de a face cainelui un bine si acest lucru sa il stiu doar eu. Cu tot dinadinsul prin ceea ce fac si interactiunea cu el, vroiam ca partenerul meu patruped sa imi simta bucuria. Intepand un caine cu acul seringii, scobindu-l in urechi sau taindu-i urechile ori coada, nu aveai nici macar un moment sansa sa il convingi cat de mult bine vrei sa ii faci.

Am ales  psihologia pentru ca am descoperit-o in perioada liceului si mi-a placut foarte mult. Am considerat ca este un domeniu extrem de vast, care se intinde dincolo de copertile acelei carti de clasa a 10-a. Astfel ca am fost acolo, am inteles ca prin cunostintele pe care le voi acumula, pot aduce un plus in meseria mea, care implica in mod special, instruirea oamenilor, alaturi de cainii lor.

De multe ori in timpul sesiunilor de dresaj, in timpul discutiilor si consultarilor cu oamenii care imi cer sfaturi, fac paralele intre educatia cainilor si cea a copiilor. Pana la un punct exista similitudini reale intre cele doua. Mergand pe aceasta premisa, intelegerea intregului proces devine mai facila si astfel motivatia de a se implica activ in acesta este mai puternica. 

Fara o abordare psihologica a cainilor, acestia nu pot fi educati, ajutati sa inteleaga mai bine mediul in care traiesc si a se adapta in consecinta. Fara o abordare psihologica umana, proprietarii cainilor, nu pot fi instruiti, si de aceasta depinde succesul dresajului canin.

Prin ochii tai de copil, care sunt beneficiile de a creste in preajma acestor animale?

Cainele te face flexibil, te invata cu adevarat sa zambesti, sa relationezi, sa fii increzator, sa incerci fara a avea teama de a gresi. Sunt beneficii evidente de care au parte copiii care cresc alaturi de caini.

Care crezi ca sunt ingredientele necesare pentru a reusi si a avea succes in meseria pe care ti-o alegi? In opinia ta, cum se aplica acestea in contextul spatiului socio-cultural romanesc?

Pasiunea este importanta, insa talentul, implicarea, rabdarea, dorinta de a evolua, dragostea neconditionata fata de aceste animale, califica un tanar entuziast care doreste sa imbratiseze aceasta meserie. Este o meserie complexa care necesita studii si mare atentie la detalii. Cunostintele si tehnica  pedagogica sunt  esentiale pentru a fi un specialist complet care sa fie de o veritabila utilitate celor care apeleaza la aceste servicii. La noi inca mentalitatea tine mintile multora dintre oameni, blocate in niste clisee.

Ca urmare a experientei tale, care sunt recomandarile pe care le poti face unui tanar ce isi doreste sa urmeze aceasta cale a dresajului canin?

Tinerilor care vor sa devina dresori, instructori, le recomand sa priveasca cu maxima seriozitate studiul. Sa se asigure ca au ajuns la un nivel de experienta suficient si au acumulat informatiile cu certa valoare, informatii care isi gasesc corespondent in rezultate reale. Sa inceapa treptat, pas cu pas, de la educatia simpla a cainilor, fara probleme de comportament. Sa isi exerseze putin cate putin, tehnica de lucru cu oamenii, proprietarii cainilor si cu cat castiga siguranta in folosirea cunostintelor dobandite si li se certifica reusitele, asta presupune feedback-uri de la cei care au apelat la serviciile lor, sa treaca la nivelul urmator, reabilitarea.

Din nefericire, am intalnit si tineri care si-au exprimat entuziasmul fata de acest domeniu, au afisat o pasiune care ii freamata, insa in scurt timp mirajul castigurilor materiale, i-au facut sa se grabeasca, sa sara peste etape importante ale evolutiei lor ca specialisti,  sa treaca peste orice forma de loialitate fata de cel care a fost dispus sa ii accepte ca ucenici si astfel au plecat in lume cu o pseudo stiinta, care aduce un real deserviciu celor care vor sa isi educe cainii si nu in ultimul rand un deserviciu acestui domeniu, care in ultimii ani, si-a castigat un rol important in chinologie.  Acestea sunt spicuiri din situatii reale si ca si concluzie… fac parte din categoria “Asa NU!”.

In incheiere, te rugam sa ne vorbesti putin despre proiectele tale pentru viitor, dar si despre cum vezi dresajul canin in Romania de maine. Ce rol cu impact in dezvoltarea noastra ar putea ocupa?

Dresajul in Romania a evoluat cu pasi mici dar siguri. Suntem cu totii de acord ca in alte tari, acest fenomen, este mult evoluat, lucrurile sunt mai bine asezate si reglementate. Contextul romanesc actual, mediul in care ne crestem cainii este dealtfel un factor care influenteaza felul in care abordam educatia canina si instruirea oamenilor. Pana ce vom avea si noi o societate mai asezata decat acum si aliniata la nivel occidental, pana ce educatia copiilor nostri va fi de aceeasi calitate precum aceea din tarile cu grad de civilizatie evoluat si astfel, mentalitatea sa se imbunatateasca si acceptarea diversitatii sa devina un fapt obisnuit.

Planurile mele de viitor includ infiintarea unei Academii de dresaj in primul rand. Academie care va include instruirea oamenilor, educarea cainilor de companie, dresajul de specialitate a cainilor cu calitati speciale pentru activitati de genul asistentei pentru oameni cu dizabilitati. Cu referire la aceasta, sa am sansa de a alege mai multi caini din adaposturi care sa fie urmasi de nadejde ai Karmei, maidaneza de ajutor, protagonista a proiectului „Hingherul cel Bun”.

Am primit foarte multe semnale incurajatoare in ceea ce inseamna dezvoltarea unei Scoli pentru viitori dresori, astfel ca unul dintre obiectivele activitatii Academiei de dresaj, va fi aceasta transmitere a stafetei, catre tinerii pasionati de dresaj canin si aspiranti la statutul de specialisti in acest domeniu.

 Un mesaj pentru cititorii nostri?

Pentru oamenii care iubesc animalele si pentru cei care au indoieli in ceea ce inseamna influenta pozitiva a cainilor in viata noastra, vreau sa le spun ca, un caine este intotdeauna un prieten, un prieten este intotdeauna un suport si acest suport merge  intotdeauna adanc in inimile noastre.

Sa ne auzim cu bine si sa fim mai buni decat am fost pana acum.