SIMONA BACIU – “CERUL DE ASTAZI ESTE PODEAUA DE MAINE!”

Daca vorbim despre excelenta la feminin, despre daruire, determinare si carisma, atunci vorbim despre Simona Baciu. Un om care intotdeauna a imbratisat schimbarea si care crede cu pasiune in educatie. A fost profesor la liceul Gheorghe Sincai din Cluj-Napoca, iar in anul 1993 a infiintat o gradinita cu doua linii de studiu: dupa curriculum romanesc si dupa curriculum Cambridge. Este prima si singura scoala Cambridge din Romania care ofera o educatie centrata pe copil si un program educational complet, de la cresa la liceu.

Simona Baciu a fost distinsa cu premiul „Woman of the Year 2004” de catre Institutul Biografic American, a primit premiul „NAIS CHALLANGE 20/20” pentru implicare in comunitate si titlul de „ Femeie de Afaceri de Succes a Anului 2010” in cadrul Galei Business Woman.

Activitatea si rezultatele Transylvania College au fost recunoscute de-a lungul timpului. In 2004, scoala obtine Premiul de Excelenta acordat de Primaria Cluj-Napoca, iar in 2009, in cadrul Galei Premiilor in Educatie este distinsa cu premiul intai la sectiunea „Scoala anului”. Anul 2010 i-a adus scolii acreditarea internationala Cambridge si propunerea de a deveni Centru International de Training Cambridge. Anul 2013 aduce cu sine statutul de membru ROUND SQUARE si titlul Prima cladire educationala din Romania construita pe principii verzi, in cadrul Galei Societatii Civile, eveniment organizat de FDSC. Eforturile Transylvania College de a oferi educatie la nivel de excelenta sunt recunoscute si in 2014, sub forma Premiului pentru Educatie primit in cadrul Galei MediaFax.

Am putea spune ca sunteti o pionera a intreprinzatorilor din Romania pe zona educationala. Cum este sa fii intreprinzator in domeniul educational?

Atunci cand incepi sa construiesti un proiect de educatie, gasesc ca este vital sa crezi in puterea acestuia de a transforma si de a schimba sufletul, mintea si viata unui om. Sa ai convingerea ca, printr-o educatie la nivel de excelenta, bazata pe valori, un stat – Romania – poate avea un loc sigur si de invidiat pe harta Europei; sa ai convingerea ca oamenii „atinsi” de o educatie buna sunt mai toleranti, mai flexibili si intotdeauna dornici sa gaseasca solutii in locul problemelor.

Sunt multi care viseaza sa-si traiasca visele, care-i secretul dumneavoastra?

Cred ca acesta poate fi descris prin cei 21 de ani de munca sustinuta. Am avut sansa sa imi traiesc visul si datorita faptului ca am avut un vis comun cu sotul meu, Dr. Dan Baciu, un sustinator fervent al educatiei. Am investit intreaga noastra viata – expertiza, timp, resurse, fonduri – in ceea ce este astazi Transylvania College: o comunitate formata din 150 de angajati, 600 de copii si 1500 de parinti care cred ca o educatie buna poate schimba fundamental ceea ce suntem. Inca imi traiesc visul.

Desfasurarea unui astfel de proiect este o adevarata experienta antreprenoriala, dar si de viata. Ce ati invatat deruland acest proiect?

Cand am pornit pe acest drum eram doi oameni si un vis. Am invatat multe din greseli, dar mai ales ca atunci cand cazi inseamna ca exista ceva acolo jos ce trebuie neaparat sa gasesti pentru a merge inainte. Am invatat sa daruim celor din jur visul nostru, sa avem incredere in noi si in oameni. Increderea, alaturi de convingerea nestramutata ca visul nostru va deveni realitate, precum si dedicarea totala, au fost lectiile cele mai importante.

Conform experientei dumneavoastra, cat este de important sa-ti inveti lectiile in viata si sa-ti faci lectiile?

Ca profesionist in stiintele educatiei, recunosc importanta pe care aceasta o are in viata unui om, a comunitatii si a societatii in care traim. Imi fac lectiile in fiecare zi. Mi-am facut un tel in viata din a cerceta in mod continuu posibilitati de optimizare a sistemelor educationale romanesti contemporane.

Ca om, ma straduiesc sa identific in fiecare zi lectiile pe care mi le ofera viata, sa le inteleg si sa le asimilez; sa mi le invat, de fiecare data, cu atentie si cu multa compasiune fata de mine si fata de ceilalti.

Cum ati abordat necunoscutele de pe acest drum?

Am privit intotdeauna fiecare dificultate ca pe o oportunitate de a creste: atunci cand am intalnit-o, am avut ocazia sa ma redescopar mai curajoasa, mai creativa, mai puternica. Necunoscutele inseamna de fiecare data pasi in evolutia noastra.

Au fost momente de cumpana, de neincredere? Cum le-ati depasit?

Drumul n-a fost unul neted: facand pionierat in educatia privata din Romania, am fost nevoita sa inlatur piedici administrative, institutionale si de mentalitate, pe care cei care pornesc astazi un business de educatie privata nu le mai au. Iar dincolo de efortul adesea extenuant de a deschide drumuri pe care cei din jur le credeau infundate, am depus mult timp, efort si determinare in formarea mea deopotriva ca educator si ca antreprenor. Am pornit fara nicio experienta in educatia prescolara – “miezul” business-ului in anii de inceput – si cu atat mai putin in ce inseamna sa cladesti o afacere sanatoasa financiar. Am invatat enorm de la echipa mea, de la profesorii straini pe care i-am cunoscut si, adesea, din propriile mele greseli. Iar peste dilemele, descurajarea si ispita de a abandona – momente de indoiala prin care trece orice antreprenor – m-a ajutat sa trec gandul ca de performanta noastra, a celor de la Transylvania College, depinde insusi viitorul copiilor pe care-i educam si ca, in cele din urma, de fiecare dintre ei va depinde – in anii care vin – viitorul familiei sale, al comunitatii si, in final, al tarii in care s-au nascut.

Care este cel mai important angajament pe care l-ati luat in viata si in ce moment?

Am pornit pe cont propriu in anul 1993, cu o investitie de 100 de marci – bani castigati din cateva jucarii pe care tot eu le-am confectionat –, in urma catorva ani de incercari nereusite de a arata, in liceul in care eram profesor, ca relatia dintre elevi si dascalii lor poate insemna infinit mai mult decat livrare disciplinata de cunostinte. Rezistenta pe care am intampinat-o din partea colegilor –  directoarea scolii chiar m-a avertizat ca a fi profesor nu inseamna a avea o relatie de colaborare cu elevii, ci una de subordonare – m-a facut sa ma intreb daca nu cumva ar trebui sa incep schimbarea pe care mi-o doream cu educatia prescolara. Cu acest gand am creat, intr-o camera din apartamentul nostru din Cluj, gradinita Happy Kids.

In cei 21 de ani care au trecut, am reusit sa demonstrez, cred – atat mie, cat si celor din jur –, ca intr-adevar educatia poate schimba oameni si destine. Acesta a fost angajamentul meu.

In opinia dumneavoastra, cum se aliniaza sistemul educational la necesitatile generatiei viitoare?

Visul meu a fost sa creez – fireste ca nu stiam atunci cum anume – acel loc din Romania in care copiii nostri sa primeasca ceea ce noi, parintii lor, n-am avut: educatie la standarde internationale, care sa-i echipeze, pe parcursul anilor de scoala, nu doar cu un bagaj de cunostinte, ci mai ales cu abilitatile si cu atitudinea necesare pentru a fi parte dintr-o noua generatie de lideri – una care sa aiba independenta in gandire, incredere in sine si responsabilitate fata de comunitatea in care traieste.

Cum se construieste un vis de la samanta la rod?

Cu rabdare, credinta si determinare. Si multa energie pozitiva. Fiecare gand este o caramida pe care o punem la temelia constructiei visului nostru. In fiecare zi.

Daca ar fi sa alcatuiti un top al primelor 5 valori in care credeti, cum ar arata?

As spune ca este CREDO: creativitate, responsabilitate, excelenta, diversitate – cele 4 valori fundamentale ale viziunii pe baza careia a fost construita Transylvania College. Si, ultima, dar nu cea din urma – de fapt, chiar prima in viata mea -, onestitatea.

Ce rol a avut familia in definirea acestei filosofii si cum a fost aplicata in cadrul familiei?

Proiectul Transylvania College inseamna, inainte de toate, o investitie personala. Sprijinul familiei a fost intotdeauna crucial. Sotul meu, Dr. Dan Baciu, a fost cel dintai partener, investitor, consilier. Dorinta de a oferi copiilor o educatie de excelenta s-a nascut din dorinta de a da aceasta sansa copiiilor si nepotilor mei. 

In incheiere, aveti un mesaj pentru cititorii PSIHOinFormat?

As vrea sa va impartasesc gandurile mele legate de un moto care mi-a placut in mod deosebit: “Cerul de astazi este podeaua de maine”. Ce inseamna pentru mine sa unesc cerul, locul nevazutelor, cu o podea, un loc al vazutelor? Care este drumul de la vis si dorinta, de la gandul nostru, la a pasi maine pe o podea a sigurantei, a increderii si a viitorului? Drumul este unul imaginar, dar construit cu foarte multa munca. Si cum toate lucrurile bune se realizeaza greu, m-am gandit ce anume m-ar ajuta sa parcurg acest drum, de a-mi transpune visul in realitate, usor si cu incredere? In primul rand, pentru mine, este atitudinea cu care pasesti in viata – o atitudine pozitiva, de incredere iti ofera perspective nemarginite, pentru ca noi suntem singurii care ne punem bariere în minte. Pe langa atitudine, sentimentul recunostintei este cel in care ne gasim resursele pentru a merge in permanenta, mai departe. Luand intr-o mana atitudinea si in cealalta recunostinta, drumul pe care il facem intre cerul de astazi si podeaua de maine poate fi un drum al succesului si al unei vieti implinite. Ceea ce lipseste in calatoria noastra este gandul, care ne impiedica, ne pune obstacole, ne spune mereu ca nu putem, ca este greu si ca nu vom ajunge la destinatie. Aceste ganduri negative pot fi destramate doar cu atitudinea noastra fata de viata si posibilitatile ei.  Gandul meu pentru aceasta saptamana este: Sa nu uitam sa fim recunoscatori pentru fiecare pas facut pentru a inainta in viata, pasind pe podeaua de azi, care a fost cerul de ieri. Aveti curajul sa visati ca cerul de astazi poate fi podeaua de maine!

Interviu realizat de:

 Iuliana Constantin