Care este motivul pentru care fug unele persoane de schimbare? Oare chiar fug de ea, sau doar isi creaza aceasta impresie? Stand de vorba cu un client in cabinet, l-am intrebat la un moment dat care este lucrul cel mai stabil in viata sa. Care este in perceptia sa asupra vietii lucrul care ramane neschimbat?! Dupa ce s-a gandit putin, imi raspunde cu un usor discomfort, ca in opinia lui nu prea se regaseste nimic in viata pe care sa se bazeze ca ramane asa cum este. Dupa cateva lamuriri am reusit sa ajungem de acord intr-o privinta: exista acel lucru stabil in viata si care, indiferent de variabile, continua sa existe – se numeste schimbare! Si am mai ajuns la o conluzie impreuna: ca este mult mai usor sa recunosti ca viata presupune evolutie, transformare, decat sa te opui firescului si sa incerci sa mentii totul neschimbat. Pentru ca in realitate nu prea reusesti, oricat te-ai stradui.
Pe langa altele, din nevoia de stabilitate si siguranta, noua oamenilor nu prea ne place cu adevarat schimbarea. Cu atat mai putin daca este impusa, neprevazuta, neanticipata sau se efectueaza printr-un sir lung de reajustari si distrageri in viata noastra. Unora dintre noi, ne plac unele variatii de la banal, rutina, dar sa nu fie prea lungi sau prea mari. Altora insa, schimbarea li se pare un supliciu. Acest lucru se intampla datorita modului de functionare a organismului si in special al creierului, respectiv acela de a conserva cat mai bine echilibrul biologic (homeostazia). Cu alte cuvinte, odata ce creierul a invatat sa atinga o anumita stare, va depune efort pentru a o mentine, indiferent daca aceasta este perceputa la nivel constient ca fiind proasta (ex: depresia, anxietatea).
De aceea schimbarile importante, necesita o perioada de reajustare care poate dura de la cateva saptamani la mai multe luni, pana reteaua noastra neuronala construieste noile cai. Aceasta ajustare se numeste neo-homeostaza sau noua stare de stabilitate.
Orice schimbare necesita o perioada de adaptare. Spre exemplu, daca aveti un job nou, putem presupune ca perioada de ajustare se refera la:
- Mijloacele de transport
- Orientare
- Organizarea spatiului de munca
- Intalnirea si cunoasterea noilor colegi de munca
- Cunoasterea noilor responsabilitati
- Politica companiei (formala dar si cea informala)
- Cum anume se iau pauzele – unde, cand si cu cine poti manca
- Preferintele si cerintele noului tau sef….
…si asa iti dai seama, cam cat are de munca creierul tau pentru a forma noi retele neuronale de actualizare a datelor!
Toate acestea par atat de firesti, insa in mintea si in corpul nostru se pun in miscare o multitudine de resurse si procese, care daca sunt invechite sau necomforme cu standardul nostru de viata, ne pot ridica probleme.
Asa cum am spus, schimbarea necesita o perioada de timp pentru a putea afirma ca ea s-a produs, insa in afara de timp, ea presupune si parcurgerea unor etape: pre-contemplarea (starea mea necesita o schimbare?); contemplarea (de ce as face o schimbare si de ce nu); pregatirea pentru schimbare (definirea problemei etc.); elaborarea unui plan de actiune; mentinerea sau repetitia; recadrarea.Insa despre etapele schimbarii vom vorbi poate in alt articol.
Pana atunci insa, te rog sa te gandesti care este starea ta (stabila)acum si la cat de usor sau nu iti este sa faci schimbari.
Iti multumesc ca m-ai urmarit pana aici, iar daca informatia ti se pare utila, atunci te rog sa o impartasesti si cu o alta persoana careia i-ar putea fi de folos.