Recent, vorbind cu cativa adolescenti mi-am dat seama cat de neclare ne sunt notiunile de indragostire si iubire. Si, in timp ce pentru ei e oarecum normal sa vorbeasca mai mult despre indragostire, mi-am dat seama ca totusi, multi adulti nu inteleg nici ei care e diferenta.

Multe cupluri se destrama din acest motiv si ii auzim declarand-usi siesi si celorlalti: “nu o/il mai iubesc”, cand de fapt ei nu se mai simt indragostiti de acea persoana.  Aceasta confuzie interioara ii determina pe multi sa abandoneze relatia in care sunt pentru a cauta o noua persoana pe care sa “o iubeasca”, fara a-si da seama ca ceea ce cauta este starea de indragostire.

De ce se intampla asa?

Indragostirea are o componenta majoritar inconstienta, in timp ce iubirea este manifestata mult mai mult la nivel constient. A doua, decurge din prima.

Cand ne indragostim creierul reactioneaza la stimulii externi si face legatura cu datele preexistente deja in memorie: de obicei suntem atrasi de persoane care au un anumit grad de familiaritate pentru noi. Adica cu cat persoanele de care ne indragostim corespund mai mult cu informatia pe care mintea noastra o are deja stocata si bifeaza mai multe asemanari, cu atat sentimentul este mai intens si mai profund. Insa aceste lucruri se intampla la nivel inconstient. Nu ne dam seama prea bine la inceput, de ce ne-am indragostit de o anumita persoana si cu atat mai putin sunt cei care, daca s-au indragostit de mai multe ori in viata de persoane diferite, isi dau seama ca seamana intre ele.

Daca te-ai indragostit sa zicem de trei persoane pana la varsta pe care o ai acum, atunci este foarte probabil ca aceste persoane sa aiba caracteristici in comun si asemanatoare familiei in care ai crescut.

Ne indragostim de persoane care prin felul lor de a fi ne permit sa ne punem in folosinta convingerile, atitudinile si comportamentele. Acest lucru este valabil indiferent daca tu ai o perceptie pozitiva sau una negativa despre tine.

Pur si simplu, in momentul in care creierul tau detecteaza elementele necesare reactioneaza pana la nivel biologic si te indragostesti de acea persoana.

Dar de ce nu ramanem asa?

Pentru ca starea de indragostire este acea perioada in care practic exploram inconstient, cealalta persoana pana ce creierul detecteaza suficiente asemanari, dupa care incepe prelucrarea informatiei…si noi revenim incet, incet cu picioarele pe pamant.

Acesta este un moment de proba! Sentimentul de indragostire este inlocuit treptat cu sentimentele corespunzatoare indeplinirii nevoilor exprimate prin intermediul valorilor. Incet, incet mintea ta incepe sa iti dea mai multa informatie constienta si iti arata discrepantele intre senzatia infatuata de dragoste si realitatea concreta. Acesta este momentul in care indragostirea se poate transforma in iubire.

Iubirea este mai degraba un cumul de sentimente si stari interioare pe care le directionam catre celalalt, ca urmare a unei analize pe care o facem in mod constient a diferentelor dintre noi si care a avut ca rezultat, acceptarea.

Cu alte cuvinte nu mai simti atat de intens sentimentul de indragostire (fiind un proces incheiat pentru minte), ci mai degraba simti admiratie, respect, grija, compasiune, empatie etc. Toate acestea iti spun ca iubesti.

Iubim atunci cand am depasit pragul de evaluare si suntem in faza de asezare si acceptare a celuilalt in mod egal cu noi insine.

Cum stim ca iubim (sanatos)? Atunci cand suntem capabili sa punem nevoile celuilalt ca pe o prioritate in viata noastra si ne putem sacrifica pentru el. La acest nivel, partenerii au avut deja un schimb echitabil de nevoi si sentimente si negocierea dintre ei este un proces permanent.

Odata cu iubirea vine si maturizarea sentimentului de indragostire si reusim sa distingem intre beneficiile sentimentelor rezultate din suma mai multor valori si nevoi indeplinite si starea intensa cu puternica componenta sexuala pe care am resimtit-o la inceput.

Nu neaparat din rea vointa, dar din lipsa de educatie si informare, oamenii se lasa condusi de ce le cere societatea, sau tendinta sociala de moment, sau de motivatii superficiale si ajung sa nu se maturizeze emotional in aceasta privinta si mai rau, se mint pe ei insisi si mai devreme sau mai tarziu cand minciuna (pentru ca are picioare scurte) iese la iveala sfarsesc in acuze, despartiri dureroase si divorturi care afecteaza si suflete nevinovate uneori (copiii).

A iubi si a fi iubit este un act de responsabilitate personala si nu poti spune ca celalalt nu este suficient de bun pentru tine, ca sa-ti explici de ce nu simti sau nu ai iubire in viata ta. Gandeste-te daca nu cumva cauti indragosteala in schimb. Poate respectul , admiratia, grija autentica, intimitatea si toate celelalte valori care construiesc si mentin iubirea, te sperie intr-o anumita masura, sau poate nu le intelegi corect prin prisma iubirii.

Iubirea este superioara indragostirii si ne confera sentimentul echilibrului si a sigurantei. Iubirea nu inseamna suferinta, in schimb indragosteala poate insemna si acest lucru, daca te indragostesti de cine nu trebuie.

Avem nevoie de ambele sentimente in viata noastra, insa pentru a construi ceva durabil este important sa faci distinctia intre cele doua.

Cu putina informatie si educatie te poti indragosti si poti iubi stiind ce sa cauti si ce anume ai nevoie, astfel incat prin trairea acestor sentimente, simbol al superioritatii tale ca specie, sa iti aduci lumina in viata si sa poti in acelasi timp sa-i protejezi si sa-i faci fericiti si pe cei din jur.

Toate acestea doar daca vrei si simti ca meriti.

Nu uita sa-mi lasi parerea ta mai jos si sa imparti si cu ceilalti, ceea ce tu tocmai ai primit. Multumesc ca ma urmaresti!